Un ochi care se “zbate” este asociat cu ghinionul, norocul, nasterea sau moartea. Evident, sunt doar superstitii. Iata care sunt adevaratele motive pentru care ti se zbate ochiul.
Mi se zbate ochiul drept, deci…
… o sa-mi mearga bine. Asa isi spun majoritatea romanilor. La noi, ochiul drept care se zbate mai este interpretat ca semn al unei nasteri in familie, pe cand ochiul semn aduce numai ghinion – fie va avea loc un deces in familie, fie pur si simplu o sa-ti mearga rau o perioada.
Nu suntem singurii care au atribuit un anume inteles acestui fenomen atat de comun. La chinezi, se considera ca spasmele ochiului drept aduc noroc barbatilor si ghinion femeilor, pe cand la ochiul stang intelesul este opus. Ei mai tin seama si de partea ochioului care se zbate. Pleoapa superioara aduce noroc, pe cand cea inferioara aduce ghinion.
De ce ti se zbate ochiul de fapt
Adevarul este ca ochii care se zbat nu aduc nici ghinion, nici noroc, ci sunt fenomene comune usor de explicat: muschii din locul respectiv au mici spasme care se traduc prin miscari involuntare in jurul ochiului – se aseamana oarecum cu carceii care se pun la picioare si pot avea cauze comune.
Fenomenul se numeste miochimie, iar cauzele sunt din cele mai banale – lipsa de somn, stres, oboseala generala sau la nivelul ochilor, anxietate, exces de cofeina sau alti excitanti, droguri, alcool.
Miochimia se mai declanseaza daca suferi de alergie sau exista un alt factor care irita ochiul, de exemplu uscaciunea.
Unii oftalmologi cred ca si lipsa anumitor nutrienti poate declansa spasmele, ca si in cazul carceilor.
Cum vindeci ochiul care se zbate
In general, ochiul se linisteste de la sine daca te odihnesti sau daca ai rabdare sa fie eliminata din corp toata cofeina pe care ai consumat-o.
Daca nu se calmeaza singur poti sa incerci o compresa cu apa calduta, care relaxeaza muschii, sau lacrimi artificiale ca sa elimini uscaciunea ochiului de pe lista cauzelor posibile.
Miochimia nu trebuie confundata cu blefarospasmul, o afectiune mai grava, in care spasmele apar la nivelul pleoapei putand ajunge pana la pucntul in care ochiul nu mai poate fi deschis.